Zbor intrerupt

“Zbor intrerupt” incepe cu si ca o poveste. Pret de cateva zeci de pagini asistam la spectacolul unei micro-lumi juvenile.
Nicole, o veritabila „G. I.
Jane” este din multe puncte de vedere adolescentul tipic – parinti respectabili dar care nu o inteleg decat partial, un cerc de „nebuni frumosi” si inevitabile momente de plictis si neatentie la ore. Atmosfera adolescentina a romanului nu este tulburata, in aceasta faza, decat de vise in care se aud motoarele unor avioane.
Atipicitatea Nicolei si a prietenilor ei este data tocmai de intentiile, din ce in ce mai concrete, de a apuca mansa unui avion. In locul unor spinoase cine in familie cu „alesul” sau „aleasa”, Nicole si compania au de infruntat emotille pe care reactiile parintilor – total nepregatiti de „zbor” – li le ofera din plin.
Primul artificiu al autoarei – si probabil cel mai de efect – este o brusca si puternica „frana de mana” trasa intr-un moment in care firul epic curgea previzibil. Usor de imaginat protagonista, Nicole, ajunsa in carlinga.
Greu de prevazut cinci epave arzand si curmarea brusca a unei frumoase povesti de dragoste om-avion. „Nebunii aerului” dispar brutal din scena lasand un imens vid afectiv si schimband radical cursul singurului destin pentru care zarurile nu au fost aruncate.
– Alexandru Ciocan Coperta extinsibila.