Vremuri imbarligate. Antologie de proza

Caut la anunturi nicovale ramase din vremea comunismului. Marca JEB.
Astea da! Dau si io anunturi in ziare ori online.
Le vad, le pipai, le ciocanesc si le-ascult sunetu’, apoi, daca-i cazu’, le cumpar. Pintru urechea fierarului, adica a me, nicovalele is ca instrumentele de cintat.
Alea prost acordate degeaba-s JEB, nu-s bune decit de topit. Am cumparat trii JEBURI in patru ai.
Bat pa iele un miez dimineata si sara – de placere si ca sa le intretin sunetu’. Ase ramin vii si sanatoase.
Numa pa iele lucru. Pa linga astea trii mai am doua ramase de la tata fieraru’.
Ma-ntreaba unu’ ori altu’ din turistii care intra-n fieraria noastra din spatele Hotelului Corona: La a citea generatie de fierari sinteti, domnu’ Marksteiner? .
La a patra si ultima , zic. Ca fecioru-i inginer.
Din fierarie l-am purtat pa la scoli. Cind iera mnic nu zice nu, cind trebuie sa m-ajute, da’ videm io bine ca nu-i place.
Ase ca-i gata-ncheiata traditia , inchei si io. Si ala care-ntreaba opreste imediat filmarea.
Pare multumit. – [Fragment]