Vremea este a face Domnului…. Studii de Teologie Liturgica si Arta crestina vol.2

Vremea este a face Domnului… Studii de Teologie Liturgica si Arta crestina, vol 2, de Pr.
prof. dr.
Ene Braniste – carti teologie academica Libraria Bizantina Volumul de fata este structurat pe patru parti. Prima parte a acestui volum este dedicata celor 7 Laude bisericesti, randuieli ale Sfintei Bisericii care se savarsesc in cursul unei zile liturgice, care incepe seara si se termina a doua zi seara.
Prima lauda este Vecernia, urmata de Pavecernita, ca randuieli de seara, apoi Miezonoptica, randuiala de la miezul noptii, iar incepand de dimineata Utrenia si Ceasul intai, iar apoi Ceasul III, Ceasul VI si Ceasul IX, prin care se incheie spre seara serviciul liturgic al unei zile. Dintre laudele bisericesti carora le-a acordat o preocupare deosebita parintele Braniste, prin studii de referinta privind istoria si explicarea lor, au fost Vecernia si Utrenia, care sunt cele mai importante slujbe pregatitoare pentru Sfanta Liturghie si care se savarsesc in toate bisericile din parohiile noastre, nu numai in manastiri.
Aceste studii liturgice au stat la baza capitolului „Laudele bisericesti” din cartea „Liturgica speciala pentru institutele teologice”, in care sunt cuprinse toate cele 7 laude. Vecernia, ca slujba de multumire adusa lui Dumnezeu, la apusul soarelui, pentru ziua ce a trecut si mijlocire pentru cea care urmeaza, actualizeaza cea mai lunga perioada din istoria mantuirii, cuprinsa intre creatie si izgonirea lui Adam din rai si pana la intrupare, tot Vechiul Testament si zorile crestinismului.
In centrul acestei randuieli se afla vohodul si imnul „Lumina lina” (…) Venirea in lume a lui Hristos, Lumina lina, apare mai intai tainic, inca necunoscuta, pana la imnul rostit de Dreptul Simeon, „Acum slobozeste”, cand El este descoperit ca Mantuitorul lumii. Tot legat de laudele de seara, parintele Braniste a mai publicat doua materiale privind Litia, lauda mica savarsita in cadrul Vecerniei, primul fiind un studiu comparativ al randuielii, dupa diferite editii de liturghiere si manuale de tipic, iar al doilea prezentand randuiala propriu-zisa a acestei laude (…) Dupa scurte lamuriri privind originea si semnificatia simbolica a Litiei, magistrul nostru prezinta amanuntit randuiala acesteia in practica manastireasca, traditionala si corecta, si in cea mai noua, a bisericilor de enorie.
O alta lauda bisericeasca pe care o explica in studiile sale parintele profesor Ene Braniste este Utrenia, care a fost la inceput incadrata in serviciul divin de toata noaptea (priveghere), care s-a scindat mai tarziu in cele trei slujbe deosebite ale serviciului divin zilnic: Vecernia, Miezonoptica si Utrenia, aceasta din urma fiind, prin urmare, ultima parte a serviciului divin nocturn de odinioara. Utrenia este serviciul divin in care obstea credinciosilor (Biserica) indreapta „indata dupa scularea din somn, primele ei ganduri catre Dumnezeu, aducandu-I multumire pentru odihna cu pace din noaptea trecuta si cerandu-I ajutorul pentru trairea crestineasca a zilei care incepe, odata cu lumina care alunga intunericul necunostintei si al pacatului”.
De aceea, ca slujba a diminetii, Utrenia inchipuie, in general, inceputul sau zorile crestinismului, ivirea luminii sau a revelatiei dumnezeiesti, intrezarita inca de la sfarsitul Vecerniei (…) Tot in aceasta prima parte am introdus si un studiu referitor la deosebirile de practica si tipic in slujba Vecerniei, care exprima preocuparile sale privind uniformizarea cultului liturgic al Bisericii noastre (…) Prima parte a acestui volum se incheie cu „Cateva cuvinte referitoare la „lungimea” slujbelor sfinte ortodoxe”. Aceasta asa-zisa „problema” apare si astazi in multe cercuri de discutii si iata ca magistrul nostru raspunde intr-un studiu de autoritate teologica si liturgica numeroaselor glasuri si condeie, ortodoxe si neortodoxe, care au semnalat adesea, mai ales „in numele credinciosilor”, „un defect care se poate reprosa cultului ortodox: lungimea unora dintre slujbele sale sfinte”.