Virgil Gheorghiu si Monica Lovinescu. Conflictul Orei 25 reflectat in dosarele Securitatii

Orice autor interesat de un alt scriitor risca sa cada intr-o forma de hagiografie, purtat de revarsarea initiala de simpatie care l-a determinat sa scrie. Cartea lui Iuliu-Marius Morariu evita stralucit aceasta capacana.
El nu incearca sa impuna un nou adevar care ar ajunge sa fie exact opusul versiunii care a fost actuala pana atunci, ci prin traversarea unor surse nepublicate, prin exhumarea documentelor si marturiilor care au fost aruncate sau care nu au fost retinute, reuseste o justa reechilibrare. Pe surt, in ceea ce pare sa fi fost, la inceput, o disputa personala, el stie sa tina cont de ceea ce Graham Greene a numit factorul uman, ceea ce face ca eseul sau sa fie o lectura dosebit de captivanta.
Citittorul simte uneori ca participa la un proces de reviziure ale carui concluzii nu par certe. Dupa inchiderea acestei carti, suntem bucurosi sa speram ca, datorita contributiei lucrarii lui Iuliu-Marius Morariu si inteligentei cu care a putut sa-si desfasoare investigatia, lucrarea lui Virgil Gheorghiu va putea fi redescoperita si apreciata la justa valoare.
Poate atunci vom intelege ca Ora 25 este una dintre cartile majore ale timpului nostru, ca isi are locul alaturi de 1984 a lui Orwell si Minunata lume noua a lui Huxley si ca este o versiune postbelica a Procesului lui Kafka. Poate ca se va accepta si complexitatea unui context istoric general, precum si a acestei „aventuri” in special, prin renuntarea la certitudinile cu care au fost inconjurate.
Iuliu-Marius Morariu este unul dintre acei carturari care stiu sa faca din eruditia investigatiilor sale un text care se citeste dintr-o rasuflare, in care ancheta este servita de o naratiune literara facand apel la inteligenta cititorului. -Thierry Gillybceuf