Meritul istoric al SUA este ca a „deschis planeta” si a incredintat-o dezvoltarii. Procesele pe care le-a declansat globalizarea au depasit cu mult ceea ce intrevazuse si chiar ceea ce putea sa intrevada leadership-ul american.
Cand incredintezi planeta dezvoltarii dupa reguli cat de cat unitare, trebuie sa ai actori care sa poata juca la acest nivel. O tara ca Belgia, oricat de performanta, nu poate face fata competitiei.
Asa s-au selectat tarile mari, tarile-continent, colosii, care de-acum vor ocupa pentru multa vreme prim-planul vietii politice. Cum Asia are cei mai multi colosi – aici ar trebui trecuta si „superputerea energetica a lumii”, Rusia, tara prin excelenta euroasiatica –, mutarea centrului geopolitic spre Est devine inevitabila.
Prin forta lucrurilor, SUA s-au reconfigurat ca unul dintre colosii care ocupa scena politica a lumii. Mangaierea istorica a Americii este ca a deschis lacatul globalizarii si a inaugurat, cu sau fara voie, un ciclu lung al evolutiei istorice.
Dar in care nu se stie daca va mai fi tara fanion.