Viata trece ca un glont

Viata trece ca un glont.Memoriile unui reporter BBC Dorian Galbinski (Dorian Galor) a fost cel mai longeviv membru al redactiei in limba romana a unui post de radio celebru: BBC World Service, care a insotit istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial, a Razboiului Rece si apoi a caderii Cortinei de Fier. Martor pretios al unor evenimente politice pe care si le aminteste in detaliile lor pline de umor sau incarcate de consecinte grave, autorul acestei carti devine treptat reporterul propriei vieti.
Plecat din Constanta natala in anii ’60, ajunge in Israel, se trezeste in armata si in razboi, se desparte de parinti si rude, se casatoreste, pleaca apoi in Anglia, gratie vocii radiofonice e angajat la BBC WS, participa ca translator la vizita lui Nicolae Ceausescu la Palatul Buckingham, bea o bere cu printul Philip. Imbogatit de comunicarea cu oamenii pe care i-a cunoscut si cu experienta suferintelor, dar si a implinirilor sale, Dorian Galbinski scrie acum aceasta carte de aventuri biografice si profesionale, care face delectarea oricarui cititor preocupat de memoria istoriei traite.
Viata trece ca un glont isi invita cititorii intr-o calatorie pasionanta in trei tari si epoci, unite in urzeala unui singur destin. – Tatiana Niculescu Seara, la ora 20.00, am sosit la hotelul Claridge’s, unde avea loc banchetul oferit de presedintele Ceausescu si sotia sa gazdelor britanice.
Afara se desfasura o manifestatie anti-Ceausescu, organizata de asociatia Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi a lui Ion Ratiu, care era insa blocata de politie. In sala de receptii, am fost asezat intre ducesa de Kent si Stefan Andrei.
La dreapta acestuia sedea regina-mama, iar in dreapta ei, Elena Ceausescu… In timp ce conversam cu vecina mea din stanga, ducesa de Kent, am crezut ca aud recitandu-se o poezie.
Am intors capul si, intr-adevar, Elena Ceausescu recita din poezia Muma lui Stefan cel Mare a lui Bolintineanu, iar interpreta ei traducea versurile pentru regina-mama, care lasa impresia ca nu a auzit in viata ei ceva mai interesant… Vazuti de aproape si in afara cadrului familiar lor, sotii Ceausescu pareau si mai mici decat erau in realitate.
Am avut senzatia ca in Marea Britanie n-au fost in elementul lor. De fapt, la receptia de la Claridge’s am auzit-o la un moment dat pe Elena spunandu-i sotului ei, pe la sfarsitul banchetului, ceva de genul: „Hai, Nicule, ca m-am saturat!” – Dorian Galbinski