Viata mea cu Goya

Dupa Bucuria de a nu fi perfecta, cartea de memorii aparuta in 2016, Riri Sylvia Manor debuteaza, iata, la peste 85 de ani, ca romanciera si, impletind cu mult har firele timpului, fictiunii si confesiunii, scrie o poveste cuceritoare despre Goya, punand intr-o lumina aparte, originala, viata si arta acestui pictor de geniu. – Stii ceva despre boala mea?
tipa deodata Goya la mine, de parca imi ghicise gandurile. Daca nu stii, dispari de-aici!
Ia-o din loc!… Vreau sa fiu vindecat!
Vin-de-cat! Sa aud!
Sa merg! Sa ma reintorc la viata mea si la atelierul meu din Madrid!
Iarta-ma, a adaugat strigand in continuare la mine, imi pierd mintile! Intai am fost orb, acum vad, dar sunt surd!…
M-am apropiat sa-i sterg broboanele de sudoare de pe frunte, de fapt sa-i mangai fruntea, sa i-o simt sub degete, sa-l imbratisez, sa-l ating, sa-i arat ca sunt cu el, nu doar langa el. Sa ma vada, sa imi simta parfumul, sa ma ghiceasca, sa isi dea seama ca nu sunt numai doctor, ci si femeie.
Din cauza bolii, cuvintele mele nu ii ajungeau la urechi. Dar ma putea privi.
Si toata viata mea era acolo, langa el. Ii cerseam privirea.
Fotografia de pe coperta: autoarea la 18 ani (din arhiva personala).