Viata ca o descoperire

Fiecare ne nastem undeva. Unii in palate, altii in colibe ori in cazuri mai fericite in case de oameni modesti.
Nu cunoastem in acel moment care este locul ce ne este destinat si nici traiectoria de viata ce ne-a fost harazita. Din acest punct de vedere, esential sub aspect uman, rezulta de la bun inceput o mare diferentiere intre oameni si o realizare aleatorie a oricarui principiu de egalitate si de dreptate sociala.
Dupa ce facem aceasta constatare cu gust amar, se pare ca nu putem evolua prea mult in directia obtinerii unor explicatii cat de cat satisfacatoare. Ne putem pune pe parcursul intregii noastre vieti – ba chiar pe distanta impresionanta a istoriei omenirii – o sumedenie de intrebari pertinente.
Nu putem insa explica suficient din punct de vedere stiintific, filosofic sau moral care sunt legile fundamentale ale existentei noastre, respectiv resorturile intime care infaptuiesc procesele cosmosului ori cele ale trecerii omului prin viata si prin moarte. Urmarea fireasca a acestei neputinte fundamentale a omului – as putea spune chiar constitutionale – care nu-si poate depasi singur, deci prin fortele proprii, conditia lui paticulara in univers, este ca traim intr-o stare de incertitudine, intr-o nebuloasa deasa, incarcata cu urme de mister si cu diverse elaborari teoretice, care imbraca haina autoritara a unor doctrine, adeseori transformate in dogme.
Departe de mine gandul de a patrunde in acest hatis teoretic – macar din temerea intemeiata ca nu voi mai putea iesi din el – am schitat o abordare a problematicii esentiale a omului sub un aspect mai simplu, care ne poate duce mai direct la discutarea destinului, ca descifrare individuala si nu generala. As dori ca, prin prezentarea situatiilor de viata cuprinse in carte, sa exploram impreuna o problematica specifica, detasata pe cat posibil de conditia generala a omului, care as vrea sa se cheme „omul ca suporter si fauritor al propiului destin”.
Adica mai concret spus „despre omul singur” care paseste prin vita lui intr-un mod specific, care-si poarta virtutile, slabiciunile si grijile in mod particular si subiectiv – mult diferentiat de unul de celalalt – si care, finalmente, are sau nu un scop precis in viata. Astfel, am putea evita discutiile teoretice si am incerca sa infatisam diverse tipuri de oameni cu istoria lor particulara, cu eforturile proprii de a pasi in viata, cu modalitati personale de rezolvare si depasire a unor momente delicate, cu suisuri si coborasuri, cu vamile platite unor situatii de cumpana ori de pierdere a sperantei.
Fiecare paseste cu mai mult sau mai putin curaj si incredere, ajunge la unele destinatii, iar la altele nu, si-si incheie trecerea prin lume cu anumite roade culese sau, dimpotriva, risipite. Impotriva oricaror teze pesimiste, se poate observa ca fiecare om are o zestre pozitiva, posibil a fi valorificata intr-un mod fericit.
Unii oameni se comporta echilibrat, chibzuit ori chiar exemplar, iar altii „pun la bataie” niste resurse sufletesti exceptionale – si nu intotdeauna in scop egoist – parca ar dori sa-si convinga semenii ca psihicul uman este un rezervor urias si nebanuit de forte, capabil sa mute muntii din loc si sa depaseasca orice vitregie a sortii. Acestora as dori sa le inchin aceasta carte, cu toata smerenia, ca un semn simbolic al cinstirii valorii umane, ca o oda daruita celor care au dovedit ca aparenta slabiciune se poate transforma in forta si izbanda.