Vertebrele strigatului. Antologie de autor (1989-2018)

In umbra ipotezei au crescut poezii neipotetice. – Geo Bogza Desacralizarea resimtita agresiv defineste versul poetului satmarean Ioan Nistor, iar cotidianul aflat intr-o bancruta ontologica devine preocuparea artistului pe care il surprindem pe scena lirica rostind un soliloc, marca a singuratatii, a disolutiei, a rupturii de intreg.
– Imelda Chinta Ca intr-un scriptorium ale carui „celule creative” absorb si retin totul, fatetele poeziei lui Ioan Nistor exhiba o legatura secreta, vag blagiana, cu relieful geografiei in care exponentul ei s-a nascut si in care vietuieste ancestral. Pe aceasta suprafata ondulata se poate observa cum se deseneaza, In Fabuloria(!), liniile unui neoexpresionism sui-generis de sorginte nordica, rasucit in sine si ironic, unic in felul sau pentru „grupul poetilor din Nord”, dar deosebit de spectaculos.
– Stefan Ion Ghilimescu Ioan Nistor este cunoscut indeosebi ca poet, dar si ca un fin comentator al fenomenului liric. Un poet discret, inzestrat cu o sensibilitate aparte, care a reusit sa impuna o geografie lirica proprie.
– Gheorghe Glodeanu Un poet discret, pentru care poezia este o stare de dialog cu sine, si care transforma verbul poetic in oglinda introvizoare este Ioan Nistor. – Cornel Munteanu