Uneltele muzicologiei

Schema compozitionala ternara emerge activ in practica muzicala incepand cu muzica baroca drept consecinta a inrauririi exercitate asupra muzicii din directia legitatilor retorice de organizare a discursului notional. Ca dominanta, acest principiu se instaureaza in muzica Clasicismului si Romantismului muzical, situandu-se intr-o opozitie radicala fata de arhetipul catena.
Ocuparea pozitiei superioare ca tipologie de forma, trinomie retorica, dramaturgica, procesuala si functionala ii este asigurata atat prin cumularea si exercitarea concentrata a tuturor acestor principii, cat si prin faptul ca toate sapte triade conceptuale au putut fi formulate in urma mutatiei paradigmatice de la principiul formelor in lant (rondo, variatiuni, marile forme ciclice) la principiul articularii ternare ca nucleu si prototip generativ. – [fragment]