Impartirea zilelor Cum poate-un poet sa ceara-ndurare? Si cui?
Viata ii e nestiuta, chiar lui. Impartirea zilei cu ceilalti – istov sau iubire?
De ce sa imbraci un cuvint in simtire? Pe-o cruce de trandafiri singur incatusat – ofranda ii zici sau pacat?
Mi-am dat seama ca sint scriitor in momentul cind constientizarea scrisului meu s-a intilnit cu constientizarea mortii. Mi-am zis atunci ca as putea gasi un mijloc prin care sa inving moartea, sau macar sa o insel.
E o tema la care inca meditez. Astazi tot mai multi scriitori scriu poezie si proza deopotriva.
Fara mari diferentieri in trairea scrisului. Daca este insa o diferenta intre poet si prozator, aceasta nu e data neaparat de raportarea la aspectele discursului, ci la altceva, la moarte.
Poetul este in-toate-cuprinzator, prozatorul este „omniscient”. Poetul are moartea in el, o traieste si lupta impotriva ei cu cuvintele, prozatorul „doar” o descrie, prezenta in ceilalti.
Dar nu sint sigur ca e chiar asa. – Olimpiu Nusfelean