un ghem de vise. Libeluliada

De dragul tau, as scrie o poveste nemaivazuta si nemaiauzita, intamplata la o margine de mare pe o epava de bric, printre alge lucioase si crabi care‑si gasesc culcus intr‑o cala ruginita. De dragul tau, as insufleti caii din paretar, i‑as lasa sa alerge prin desert sub clarul de luna, carand sabine invelite in valuri albe duse de rapitori cu ochi lucitori, inarmati pana‑n dinti.
De dragul tau, as lasa gladiolele rosii sa creasca, sa creasca si fiecare floare as inchiria‑o unui printisor pitic sau unei dulci maimutici, iar seara i‑as pune sa danseze pe masa mea acoperita cu satin roz. As lasa notele sa fuga din portativ, as lasa plantele sa iasa din ierbar si albinele din stupina unchiului Nicolae Iliesu, care, de fapt, nici nu ne e unchi de‑adevaratelea, dar e dintr‑un sat cu bunicul nostru si l‑a cunoscut pe bunicul nostru si‑atunci nu merita sa‑i zicem unchi?
De dragul tau, copil cu ochii vii in care se scalda o lacrima de ghidusie si‑un fir de tristete ascunsa, copil care alergi pe un peron dupa un tren care pleaca, desi stii prea bine ca n‑o sa‑l ajungi, fluturand o batista murdara de afine coapte, de dragul tau, as tine vacanta cu mainile amandoua, as tine‑o cu putere sa mai stea, sa mai stea. De dragul tau, as lasa cantecele sa zboare libere ca pasarile, as gasi cate‑un gand fermecat in fiecare sambure de piersica, as face in fiecare zi cartofi prajiti.
As lasa barcutele din hartie sa duca pe ape povesti minunate, literele de cerneala sa se dizolve intr‑o amestecatura albastra care te‑ar face sa razi. De dragul tau, m‑as ascunde intr‑o carte din biblioteca si‑as astepta acolo cuminte sa ma gasesti, si tu vei citi, vei citi carte dupa carte, raft dupa raft si, intr‑o buna zi, ma vei gasi si pe mine pitita dupa vreun tom cu scoarte uzate, vei sterge praful cu dosul mainii si ma vei privi cu ochii tai vii in care se scalda o lacrima de ghidusie si‑un fir de tristete, dar eu voi fi atunci tare batrana… Poeta de prima mana, prozatoare si autoare de literatura pentru copii, Cleopatra Lorintiu scrie pentru cei mici o carte superba.
Un semn de pretuire si de speranta, din partea ei, pentru literatura dedicata unei varste. Un exercitiu stilistic de exceptie, dus de ea pe culme.
– Smaranda Jelescu, 1992 Cleopatra Lorintiu reuseste o serie de nuantari narative inedite. Printre acestea se cuvine a fi mentionata, in primul rand, intensificarea pur poetica, cel mai convingator exprimata… Sunt texte gratioase in care autoarea imagineaza intamplari din vietile unor copii si aparitii ingenioase de copii ultraimaginativi.
– Voicu Bugariu, Luceafarul, 1982 Povestile Cleopatrei Lorintiu produc stari de lectura in care amintirea se amesteca discret cu visul si poezia, cu invitatia la calatorie in tinuturile miraculoase ale copilariei. Sunt povesti traite, pline de concretete a vietii din copilarie, si exprima revelator psihologiile celor care traiesc aceasta minunata etapa de viata.
Autoarea are stiinta apropierii de lumea descrisa, un sentiment aparte pentru aceasta, ceea ce ne determina sa o urmam in demersul ei.O carte de nerabdare, frumoasa si inaripata, in care copilaria isi gaseste si dezvolta o stare de plenitudine. – Olimpiu Nusfelean, Tribuna, 1987 Cred ca o carte cu povesti atat de frumoase si captivante, incluse de altfel in biografia scolara nationala pentru clasele I-VIII, asa cum si-a inchipuit-o Cleopatra Lorintiu, nu numai ca netezeste dragostea pentru lectura, dar, ca un zidar priceput, inalta pe nesimtite in fiinta acelor mici cititori castele in care mai tarziu ne vom regasi sufletul cristalin ca lacrima al copilariei.
-Tudor Opris,1998