Ultimul cuvant. Retraind fenomenul Pitesti

Marturiile din acest volum sunt un element indispensabil in incercarea (poate fara sorti de izbanda) de a intelege cu adevarat ce s-a intamplat in penitenciarul Pitesti intre 1949 si 1951. Ne lipseste de prea multe ori exercitiul de a-l asculta pe cel de langa noi, mai ales atunci cand nu ii impartasim opiniile.
Dar dialogul este esential pentru a ne reconcilia cu trecutul, atat cel individual, cat si al societatii noastre, inca profund influentata de traumele comunismului. Cartea reuneste 17 dialoguri tulburatoare despre destine personale si colective in fenomenul Pitesti, vazut din perspectiva celui care isi expune trauma.
Intrucat niciunul dintre cei intervievati nu se mai gaseste azi printre noi, ele sunt, totodata, ultimele cuvinte ale acestor nefericite personaje ale istoriei. Toate aceste personaje au fost oameni in carne si oase, cu idei si sentimente, cu merite si greseli, cu inaltari si prabusiri.
In fond, sunt oameni ca noi (uneori mai buni decat noi), aruncati intr-un context istoric ingrozitor si obligati la decizii la fel de ingrozitoare: sa ii fac rau celuilalt sau sa ma sacrific eu? Sa fie torturat colegul meu sau sa indur eu totul?
Cine sa moara: eu sau altul? Repersonalizarea si reumanizarea martorilor au fost motivele care m-au determinat sa aleg aceasta structura atipica a cartii, de discutii (re)povestite si impanate cu amintirile mele la fel de subiective.
– Alin Muresan Demersul lui Alin Muresan este, deci, unul situat intre istorie si morala, cercetare stiintifica si evaluare politologica, descriptiv si justitiar, in acelasi timp. Cu intentia asumata si sub semnul stringentei ca, macar o data, istoria tragica, insangerata, traumatizanta pe termen lung, sa nu fie scrisa, cum se intampla, doar de invingatori, ci sa dea drept la cuvant si unor victime, amenintate sa-si piarda, dupa disparitie, aceasta calitate.
– Doina Jela Fiecare dintre povesti ne arata cat de fragila este fiinta umana, cum poti gasi generozitate, umanitate, mila chiar si in cele mai adanci prapastii, dar si cata bestialitate pot ele contine. Cu toate acestea, cartea nu se constituie intr-un inventar al suferintelor, ci face o tentativa de intelegere a lor pornind din perspectiva celui mai avizat specialist al problemei dupa cei 15 ani dedicati ei.
– Clara Mares Am inceput sa scriu despre ce s-a intamplat cu noi si am simtit ca in mine nastea ura. Si atunci, intre dragostea si credinta lui Dumnezeu si ura fata de tortionarul meu, am ales dragostea.
– Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa