Trois Etudes-Poemes op.9 1924

Trois Etudes Poemes O alta colectie inedita, a fost alcatuita in 1924 si contine trei lucrari individuale. Desi au fost scrise in momente diferite si dedicate unor persoane diferite, Ysaye a organizat aceste trei lucrari impreuna si a intentionat sa le publice ca un set intreg in 1924, la un an dupa publicarea Sonatelor pentru voara solo .
Nr. 1: Serenada (Allegretto poco scherzando ) a fost gasita in Biblioteca Regala a Belgiei din Bruxelles si este posibil sa fi fost dedicata studentului lui Ysaye, Siegel.
O piesa amuzanta, asemanatoare cu un tango, in sol minor, Serenada este intr-un metru 6/8 asemanator dansului, cu accent pe timpii descendenti. Nr.
2: Au ruisseau ( Poco lento ) a fost dedicata violonistului belgian Laurent Angenot (1873-1949), care a fost elevul lui Ysaye la Bruxelles. Piesa cea mai asemanatoare cu cea de studiu dintre toate cele trei lucrari prin utilizarea extensiva a dublelor stopuri, este totusi diferita de Paganini – utilizarea de catre Ysaye a dublelor stopuri s-a concentrat in jurul primului deget al mainii stangi ca baza, realizand in acelasi timp un echilibru relativ egal intre toate degetele.
Asa cum am vazut in cele Sase sonate pentru rioara , el a organizat degetarile in mod economic, chiar si in pasajele extrem de dificile; in acelasi timp, tehnica sa este complementara muzicii. O capodopera incontestabila, dar trecuta cu vederea, nr.
3: Cara memoria (Molto modenrato alla marcia funebre) este poate cea mai speciala din acest set. Un mars funebru lent, in mi bemol minor, in metru 6/4, repetitivitatea modelului ritmic punctat si armonicile statice din tema de deschidere ar putea aminti ascultatorilor de un alt compozitor parizian, Erik Satie.
Pe masura ce lucrarea se dezvolta pe deplin, conversatia imitativa dintre pian si vioara se bazeaza pe calitatea de muzica de camera a lucrarii, in timp ce monologul viorii este plin de fantezie simpatica. intreaga colectie demonstreaza absorbtia de catre Ysaye a traditiei muzicale franceze, precum si, posibil, o influenta directa a lui Gabriel Faure in ceea ce priveste lirismul melodic si modelele ritmice subtile, care amintesc de muzica de dans.
– Qianyi Fan, DMA Universitatea Indiana