Trei nuante de albastru

Destinul. Ma tem ca este recurent.
Pentru mine, pentru orice om si orice forma de viata. Ma gandesc ca ne intinde o capcana fara iesire.
Ne invartim in ea si ne tot intoarcem pana gasim solutia, pana ne invatam lectia. Aveam sentimentul straniu al unei retrairi… Il puneam totusi pe seama vreunei povesti, pe care poate cineva mi-o spusese vreodata.
Era ca si cum o uitasem dar atunci a revenit din nestiute ceturi. Vara Doinei Ofelia Davidescu este una in care soarele sau altcineva/altceva lichefiaza spiritul fiintelor sau fiinta spiritelor.
Personajele, indiferent unde si-ar petrece vara, traiesc kafkian, mai mult in interiorul lor decat in afara, incat cititorul este ademenit sa parcurga sinuosul drum de descoperire a unor interioare sufletesti luxuriante… – Ioan Grosescu