In aceasta carte, Victor Neumann lanseaza un apel la luciditate, fiind preocupat de nedreptatea care i s-a facut si de respectul pe care il merita, de interactiunea umana si de cautarea temeinica a adevarului. In contrast cu declaratiile populiste ieftine, cercetarea faptelor necesita un efort real, onestitate si o abordare metodica.
In acelasi timp, el formuleaza un rechizitoriu impotriva traditiei romanesti a formelor fara fond, impotriva oamenilor politici si a publicistilor farisei, impotriva institutiilor statului care nu isi indeplinesc obligatiile. Cartea este o autobiografie de inspiratie istorica, tratand frictiunile si oportunitatile unei vieti in Banat si in Romania.
…Dosarele Securitatii nu trebuie citite in niciun caz ca protocoale, ci mai degraba ca „puncte de vedere” (Chladenius) ale serviciilor secrete care trebuie descoperite, analizate si interpretate in functie de prejudecatile si interesele lor. Drumul Romaniei spre democratie va reusi numai daca dosarele Securitatii, ca si toate celelalte texte din trecut si din prezent, vor fi citite critic si contextualizate, daca vor fi istoricizate.
In acest sens, stiinta istorica este o stiinta civica, una care vizeaza argumente bine fundamentate in dialogul public. – Armin Heinen