Stefan Iordache. Destinul unui golan de Rahova

Mituri urbane controversate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de povestea actorului unic – un „baiat de cartier” care a ajuns sa domine scena si filmul din Romania Baiatul de cartier – din Rahova rau famata (…dar cu radacini in Oltenia prazului controversat, pe la Calafat) – a dominat decenii la rand scena si cinematografia din Romania. Actorul fascinant de la „Nottara” sau Teatrul Mic si protagonistul atator filme de succes nici macar nu a visat sa ajunga actor.
La 16 ani, a dat la Medicina, dar a lesinat in sala de disectie. A luat 0,45 la Anatomie.
A fugit de acasa, apoi a fost muncitor. A facut o brigada artistica, dupa care i-a zis unul: „Da la teatru!”.
A dat si a reusit. Nu spusese pana atunci nici macar o poezie!
Dupa absolvire, a facut naveta Bucuresti-Constanta. Dormea in plasa pentru bagaje.
Intr-o noapte, i s‑au furat pantofii si a trebuit sa faca drumul de la gara la teatru in ciorapi, pe un ger cumplit. „Dar a fost o perioada minunata.
Mai si plangeam… Pe ascuns.
Mi-a prins bine…” Stefan Iordache nu a avut deloc o viata idilica, dar a trait si a iubit intens, devorand cu patima fiece clipa si fiece femeie pe care a cunoscut-o. Nu a facut, insa, din asta o chestiune publica, de palmares erotic, dimpotriva!
A fost casatorit pana la moarte cu o femeie discreta si rasata, nepoata marelui pictor Tonitza. Iar biografia lui ascunde o multime de intamplari necunoscute marelui public…
Tatal Irinei Petrescu i-a zis candva: „Cum iti imaginezi ca eu, un doctor, o sa-mi las fiica sa se marite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?” Trei motani – Cascarache, Timofte si Machelele – erau cei mai buni prieteni ai sai. De la Sarpele Rosu la Locanta Jaristea a scris pagini memorabile in compania lui Gheorghe Dinica si Nelu Ploiesteanu.
„Doamne, tine-mi palaria pe cap!” Dar ce-o fi insemnat „Fuga de rasul Bangladeshului”?