Cosmogonie si epopee in acelasi timp, imaginea paralbolica proiectata de gavanele vechi de cand lumea ale lui Neum, poetul orb, are structura sintactica a unui vis proiectat pe repede inainte. Mii de ani de istorie intretesuta cu mitologia ne trec pe dinainte in chip monstruos.
E ceva de Sarman Dionis in fantasma poetului Neum, fara trufie demonica, pentru ca a contempla lumea inseamna de fapt a o zamisli. E tentativa consubstantiala a naturii poetului de a realiza imposibilul.
Cu precizarea esentiala ca lui Daniel ragan i-a reusit. Bucurati-va!
– Virgil Borcan