Spectacular si carnavalesc. Guy Debord

Spectacular si carnavalesc. Guy Debord.
O viziune a frumusetii subversive Ce stie cititorul roman, chiar avizat fiind, despre Guy Debord? Nimic mai mult decat niste generalitati aproximative.
Cartea sa principala, Societatea spectacolului (1967), va fi tradusa la noi abia trei decenii mai tarziu, fiind pusa-n circulatie intr-un context intelectual si socio-politic neprielnic pentru receptarea ei corecta, nedistorsionata. Ce stie cititorul roman despre Internationala Situationista?
Din nou, aproape nimic, fiindca in 1957, cand ea se nastea pentru a deschide calea catre Contracultura anilor ‘6o, literatura romana era inca aservita de jdanovism si se razboia cu proletcultul. Nici mai tarziu, inainte de Revolutia din decembrie 1989, programul Internationalei Situationiste n-avea cum sa fie discutat in spatiul public de la noi, fiindca el elogia „ambiantele efemere ale vietii” si indemna la „transformarea lor intr-o calitate pasionala superioara”.
Exceptionala carte a Anamariei Selu, fosta lucrare de doctorat, umple magistral toate aceste goluri. Autoarea a mai publicat, tot la Limes, o foarte subtila Mitopoetica a verii, volumul ei de acum fiind o performanta, fiindca el circumscrie, precis si elegant ca scriitura, contextul uman, ideatic si socio-politic al ultimei avangarde europene majore.
Debord si situationistii au fost prodigiosi pana la geniu si nonconformisti pana la revolta. Cartea ne introduce in lumea acestei umanitati sublime, sclipitoare, axate pe intelectualism ludic si histrionism, din care se va decanta ulterior inclusiv postmodernismul.
– Stefan Borbely