Scrierile lui Marcu Monahul, ignorate de Apusul latin, au fost multa vreme la loc de cinste in crestinismul rasaritean, fiind considerate o calauza de seama pentru toti cei care cautau imparatia launtrica. Cand monahul italo-grec, sfantul Nil de Rossano, a alcatuit o mare antologie de texte fundamentale pentru folosul fratilor pe care ii avea in grija, primul autor pe care l-a pus, chiar la inceputul manuscrisului, a fost Marcu Monahul.
Aceasta atitudine este specifica. Exista chiar si un dicton care circula in manastirile bizantine, care spunea: „Vindeti tot si-l cumparati pe Marcu”.
Personalitatea sfantului Marcu nu ne este cunoscuta si nu stim decat putine lucruri despre viata sa. Chiar numele sau creeaza dificultati.
In Apus, incepand cu secolul XVI, a fost numit, de obicei, Marcus Eremita, „Marcu Sihastrul”, in timp ce, in lumea ortodoxa moderna, este cunoscut drept Marcu Ascetul. Daca il citim pe sfantul Marcu asa cum a cerut el – putin cate putin, incet, in spiritul rugaciunii si smereniei, punand in practica cele citite – atunci vom putea intelege entuziasmul celor care voiau sa vanda tot ce aveau pentru a-l cumpara pe sfantul Marcu.
– Mitropolitul Kallistos Ware