Secvente franceze

La lecture, ce vice impuni : formula lui Valery Larbaud a devenit cliseu. Cu toate ca (sau poate din cauza ca) putini stiu ce se afla in spatele ei, a ajuns titlul ad-hoc al unui eseu mereu citat dar foarte rareori citit.
La France, ce vice impuni , as spune si eu, parafrazind-o, trimitind la toti impatimitii de Franta si de Paris, printre care ma prenumar. Parcurgind textul lui Val Gheorghiu, l-am simtit pe autor vibrind, puternic si autentic, pe aceeasi lungime de unda.
Pictorul si prozatorul – a beneficiat de o bursa de o luna la Tours, de unde au iesit (si) niste insemnari superbe, marturie a dragostei lui infinite pentru Franta. Mon semblable, mon frere : sa ne dam mina si sa visam impreuna la castelele de pe Loara, la Muzeul Orsay si la Dejunul pe iarba .
Inima lui Val Gheorghiu, chiar daca bate in atelierul din Armeana, a pastrat esentialul din ritmurile de pe malurile Loarei. O proza vibranta, captivanta, exacta, impecabil ritmata.
Eu, indragostitul de Franta, m-am lasat sedus. – Alexandru Calinescu