Un roman scurt rafinat, ireverentios si plin de anecdote din culisele operei, un portret inedit al Mariei Callas, pictat in tuse nervoase de cea mai apriga rivala a sa. Dupa ce i-a supravietuit sopranei supranumite La Divina, Carlotta Berlumi se intoarce in Italia, punand capat unui lung exil argentinian.
Nimeni nu-si aminteste de ea, cu exceptia lui Enzo, un tanar pasionat de opera, care i-a auzit numele rostit cu adoratie de catre bunicul lui. El devine confidentul venerabilei Carlotta, careia trecerea anilor nu i-a domolit furia de a se fi amagit cand spunea: Callas?
Nu-i dau mult! O sa vezi: curand, nimeni nu va mai vorbi despre ea…
. Pentru ca fosta primadona este in continuare convinsa ca ea era, de fapt, cea mai buna soprana, iar publicul o adora, pana cand a aparut Maria Callas, o maestra a manipularii care, invidioasa, i-a furat locul sub luminile rampei.
Pentru o vreme, avem impresia ca recunoastem sub trasaturile Carlottei Berlumi, un nou Antonio Salieri, gelos pe Mozart. Dar compozitorul venetian se stia inferior geniului austriac, in timp ce soprana italiana nu-si intelege insignifianta.
Cu toata empatia lui Schmitt, Berlumi ramane Berlumi… Un roman atasant.
– Le Figaro Un text incandescent, stralucit, jubilatoriu. – L’Orient litteraire Callas este, cu siguranta, o legenda, ba chiar un mit.
Nimeni nu a intruchipat mai bine ca ea eroinele din opere. Mai mult, ea insasi a fost un personaj de opera, cu o dimensiune tragica.
Avea origini modeste si a cucerit lumea cu vocea ei. Insa timpul a ajuns-o din urma mai repede decat pe altii.
-Eric-Emmanuel Schmitt Traducere din limba franceza de Doru Mares.