Regina Maria. Prin puterea destinului

A fost nu numai o femeie foarte frumoasa, mul­tiplu talentata, rafinata si inteligenta, acla­mata pe strazile unei metropole ca Parisul, „the last Romantic” si „simbol al succesului”, cum a denumit-o in biografia pe care i-a inchinat‑o acum cateva decenii, la New York, Hannah Pakula. A fost nu doar o regina care s-a implicat hotarator si benefic in decizii politice majore privind patria sa de adoptiune devenita „Romania ei”, negociind in vremea Tratatului de la Versailles cu neimblanzitul Clemenceau, „parintele Victoriei”, dupa ce impiedicase ratificarea de catre augustul sau sot a tristei „paci de la Bucuresti”.
A fost nu doar vedeta demna de Hollywood care a cucerit publicul american in celebra-i vizita peste Atlantic din 1926, nemurita pana azi prin existenta unui muzeu care i-a fost inchinat in statul Washington. – Razvan Theodorescu Incoronarea regilor Ferdinand si Maria, in catedrala cladita special cu acest scop, este ultimul act fundamental intregitor al Marii Uniri.
Fara incoronare, Marea Unire ramanea neimplinita. Asa, prin organiza­rea impecabila a actului, vointa de unire a poporului roman era consfintita deplin, in fata tarii, a lumii si a lui Dumnezeu.
– Ioan-Aurel Pop Venita din Anglia victoriana, ca nepoata a regi­nei Marii Britanii, imparateasa Indiilor, si a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, tanara principesa de nici 17 ani sosea la gurile Dunarii in mijlocul unui popor latin, cu ale carui obiceiuri se va obisnui greu, dar al carui destin il va asuma plenar, dintr‑o iubire nedez­mintita, purtata tarii pe care soarta i‑a harazit s‑o con­duca in razboi si pace, iar gratia divina ii va ingadui sa se incoroneze, la Alba Iulia, in 15 octombrie 1922, alaturi de augustul sau sot, Ferdinand cel Loial, ca suverana a Romaniei Mari. – Narcis Dorin Ion Dintr‑o printesa rasfatata si curtata, o frumusete unica in Europa secolelor al XIX‑lea si al XX‑lea (si nu numai!), una dintre cele mai libere, inte­gre si pasionale printese titrate ce calca pe pamant romanesc, careia ii placea la nebunie sa calareasca, lungile escapade familiarizand‑o si apropiind‑o de locul unde fusese adusa la doar 17 ani, se transforma in chip imprevizibil – in raza uimirii Regelui Carol I, neamtul dis­ciplinat, sec si sever, care‑i tolereaza cu reala dificul­tate nesupunerile!
– in Regina‑soldat, in Regina‑Mama, in timp, iubita si venerata de poporul roman, caruia in vremuri de restriste i‑a fost scut, alean, blazon, liman intemeietor si pavaza. O uriasa de un farmec irezisti­bil, cu un caracter puternic, care ar fi intors din drum armate, ca sa‑si apere tara adoptiva.
– Aura Christi