Protectia penala a vietii private

Lucrarea intitulata Protectia penala a vietii private se infatiseaza ca o cercetare aprofundata asupra modului in care autoritatile publice din Romania inteleg sa isi indeplineasca obligatiile pozitive si negative de a respecta si promova intimitatea indivizilor. Privita pentru multe decenii ca o caracteristica a civilizatiei vestice, doctrina drepturilor omului a devenit punctul central al comunitatii internationale, cu transformari inerente in ceea ce priveste conceptele si cu perspective noi impuse de diferentele culturale, istorice si religioase ale statelor.
Nu este vorba doar despre abordarea teoretica a unei probleme de drept, ci de un fenomen politic, social si juridic, intern si international, ridicat la rangul de axioma a oricarei societati care isi propune sa evolueze. In acest context al transformarii si globalizarii drepturilor omului, era inevitabila punerea in discutie a continutului drepturilor, dar si a obligatiilor corelative acestora, a remodelarii limitelor si criteriilor de aplicare, dar si a mecanismelor de interpretare si de protectie efectiva a drepturilor recunoscute.
Dincolo de doctrina si cercetare stiintifica, de politici publice in ceea ce priveste protectia si ingerintele permise, doctrina drepturilor omului este construita in jurul individului, acesta fiind principalul beneficiar al reglementarilor si interpretarilor in materie. Din aceasta perspectiva, dreptul la viata privata apare ca element central al protectiei, fiind poate aspectul cel mai important al vietii cotidiene si, astfel, cel mai usor de incalcat de persoane private sau restrans de autoritati.
Obiectul cercetarii stiintifice vizeaza protectia dreptului la viata privata prin mijloace penale si procesual penale, ca mecanisme vehemente de ocrotire, dar, in egala masura, ca aspecte intruzive puternice in viata individului. Subiectul prezinta relevanta practica in conditiile in care, spre exemplu, probele in multe dintre cauzele penale complexe sunt obtinute prin procedee probatorii intruzive in intimitate, precum supravegherea tehnica sau perchezitiile domiciliare si informatice.
De asemenea, a devenit de notorietate practica de a se folosi ca probe informatiile furnizate de serviciile nationale de securitate, acestea fiind, de regula, obtinute prin metode care afecteaza viata privata. Desi este un demers stiintific de multe ori tehnic, lucrarea intereseaza in egala masura teoreticienii si practicienii dreptului, cat si pe cei care nu profeseaza in acest domeniu.
Cat si in ce conditii suntem protejati fata de intruziunile nejustificate ale altora in domiciliul si corespondenta noastra, pentru ce motive autoritatile publice pot sa ne incalce intimitatea, cat de profunda trebuie sau poate fi o asemenea ingerinta reprezinta subiecte de interes pentru fiecare individ in parte, dar si pentru colectivitate in general. Cunoasterea, chiar si minimala, a acestor elemente juridice poate sa conduca la un raspuns corect si proportional al individului in relatie cu puterea de stat, fiind, de asemenea, necesara pentru reglarea democratica a „ciocnirii” permanente intre dreptul individului si interesul colectiv.
Lucrarea este structurata in 6 capitole, analizand urmatoarele concepte: •drepturi ale omului si viata privata, in contextul aparitiei si dezvoltarii lor ulterioare; • infractiunile la regimul de protectie a vietii private (violarea de domiciliu, violarea sediului profesional, violarea vietii private, divulgarea secretului profesional, violarea secretului corespondentei, accesul ilegal la un sistem informatic, interceptarea ilegala a unei transmisii de date informatice, transferul neautorizat de date informatice); • masurile procesual penale care aduc atingere vietii private (supravegherea tehnica, retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale, conservarea datelor informatice, perchezitiile domiciliare, corporale, ale vehiculelor si informatice, alte procedee intruzive precum identificarea persoanelor, examinarea medico-legala, examinarea fizica, expertiza medico-legala psihiatrica, expertiza genetica judiciara, fotografierea si luarea amprentelor, mandatul de aducere cu acces in spatii private); • supravegherea tehnica a persoanelor de catre serviciile de informatii, pentru ratiuni legate de securitate nationala; • viata privata a detinutilor; • concluzii si sinteza a propunerilor de lege ferenda formulate. Lucrarea se evidentiaza prin abordarea institutiilor sub imperiul Codurilor penal si de procedura penala intrate in vigoare la 1 februarie 2014, accentul fiind pus pe aspectele de noutate (spre exemplu, infractiunile de violarea sediului profesional si violarea vietii private, extinderea perchezitiei domiciliare in locuri invecinate, expertiza genetica judiciara).
De asemenea, au fost avute in vedere si subiecte mai rar abordate in doctrina juridica din Romania, precum supravegherea indivizilor de catre serviciile de informatii. Deoarece doctrina drepturilor omului nu permite o abordare strict nationala, metoda de analiza folosita imbina problemele teoretice cu citari de jurisprudenta interna si internationala.
Hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului ocupa o pondere importanta in structura lucrarii, la acestea adaugandu-se decizii ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene, dar si hotarari ale instantelor americane, germane sau spaniole. Evident, practica judiciara a instantelor din Romania reprezinta si ea o baza solida a demersului.
Tratarea s-a realizat cu dorinta de a nu ocoli vreuna dintre problemele care prezinta importanta pentru acest subiect. Solutiile propuse au la baza argumente derivate din legislatia interna si din cea occidentala si din jurisprudenta instantelor nationale si a celor straine, fie din alte state, fie la nivel international.
Interpretarile nu se doresc exhaustive si nici nu au pretentia ca sunt singurele posibile sau admisibile. Sunt insa intotdeauna fundamentate pe argumente logico-juridice, plecand de la premisa ca in drept orice dezbatere se intemeiaza pe intrebarea esentiala „De ce?”.