Procesul memorandistului Nicolae Cristea

Editie ingrijita de Anca Sirghie si Marin Diaconu Despre memorandistii care au luptat in Imperiul Austro-Ungar pentru drepturile romanilor din Transilvania si care au fost atrasi intr-un proces desfasurat in Reduta de la Cluj in 1894 s-au scris destul de multe pagini. Totdeauna ei au fost prezentati ca o pleiada, dar mereu in grup si nu individual, cum s-ar fi cuvenit, spre a se putea diferentia si desprinde contributia fiecaruia dintre ei.
La ideea profesorului de filosofie din Bucuresti Marin Diaconu, cu atat mai merituoasa cu cat Domnia Sa nu este ardelean, un asemenea demers ne propunem acum, cu focalizare spre personalitatea lui Nicolae Cristea (1834-1902), omul politic de o exemplara demnitate si redactorul-sef, timp de 18 ani, respectiv intre 1865 si 1883, la Telegraful Roman din Sibiu. Apoi, s-a numarat printre ctitorii ziarului Tribuna , pe care l-a sustinut pana la sfarsitul vietii sale, atat ca autor, cat si calauzind pe mai tinerii ziaristi din redactie.
In presa culturala din Romania ultimelor trei decenii, uneori si in cea din strainatate, am publicat articole de evocare a personalitatii lui Nicolae Cristea, pentru care nici edilii orasului Ocna Sibiului, unde se nascuse la 14/26 octombrie 1834, si nici cei din burgul de pe malurile Cibinului, in care el isi desfasurase o meritorie activitate de profesor, publicist si fruntas al vietii politice romanesti, slujind biserica ortodoxa in calitate de preot, protopop si ca asesor consistorial sub patru mitropoliti, nu i-au pretuit pana in prezent meritele asa cum s-ar fi cuvenit. Nu exista o strada care sa-i poarte numele, nici o placa pe casa din str.
Tribunei din Sibiu, nr. 25, unde a locuit pana la sfarsitul vietii, iar proiectul unui bust al memorandistului care sa fie amplasat in Parcul din Piata Traian a orasului Ocna Sibiului s-a izbit de prostia fudula a unor oficiali demni de condeiul lui I.
L. Caragiale, in conditiile in care schita sculptorului Ioan Candea era finalizata, cu acceptul Primariei si am dobandit chiar si o considerabila parte a finantarii necesare.
Cum se intampla cel mai adesea, a ramas sa realizez ceea ce depinde numai de mine personal. Despre activitatea politica a „unchesului”, cum era numit Nicolae Cristea in familia sa din Ocna Sibiului, unde mama mea ii era o mai indepartata nepoata, am scris studiile volumului Memorandistul Nicolae Cristea si epoca sa din 1996, prefatat de prof.
univ. Mircea Pacurariu la o a 2-a editie, revazuta si adaugita in 2011, cu o postfata semnata de cercetatoarea Ana Grama.
Totul pornise de la o intrebare pusa in raspar: „Cum nu stiti ca memorandistul Cristea s-a nascut in casa bunicilor dumneavoastra?” Asa localizasera niste batrani ocneri nasterea celei mai prestigioase personalitati pe care a dat-o Ocna Sibiului patrimoniului istoric romanesc. Precauta, am tinut sa ma demarc de circuitul acesta folcloric si am apelat la documentele epocii.
In Arhivele orasului Sibiu am descoperit certificatul de nastere pastrat in Registrul de stare civila O2, unde sunt consemnati parintii Ioan si Ioana Cristea din Vizogna, nasii Ilie Hentes si sotia. Gasim precizarea ca preotul Ioan Dumitru l-a miruit pe pruncul Nicolae, care „a fost altuit contra varsatului de vant”.
Dar in acest document, redactat in litere chirilice, nu apare specificata si adresa familiei, anume Str. Mihai Viteazul nr.
88 din Ocna Sibiului, unde batranii stiau din mosi-stramosi ca s-ar fi ivit pe lume viitorul memorandist.