Prizonier in vidul poeziei

Nicolae Sandu este vranceanul legat genetic de mioritism, fapt care determina atmosfera generala de nuntire, viata aparand ca o mireasa, iar rostirea poetica drept un ceremonial al „ermeticului dor”: In care viata, in care moarte Sunt daruite ermeticului dor Pamant trudit de Dumnezeu in palma Ce creste plange marul oprit. E o permanenta nastere spre univers, sustinuta de o continua miscare spre patria poeziei, caci poetul se considera „cel imbatat de cuvinte/cel mostenit de cuvinte”.
– Mihai Cimpoi Privindu-ne de departe, ca si cum ar fi ajuns la capatul acelor teme, Nicolae Sandu compune elegii de un lirism stravechi. – Florin Muscalu …Poetul Nicolae Sandu scrie o poezie asezata sub steaua de foc a luciditatii, o poezie care (totusi) nu respinge detaliul in favoarea esentei.
El reuseste – aproape epic – sa creeze o reala atmosfera lirica, sa inchege un mod propriu care dezvaluie o sensibilitate, o complexitate sufleteasca perceptibile si implicit credibile… – Victor Sterom