Pe apa

Mi-am imaginat cum ar fi sa zbor catre est. Mi-am reprezentat spatiul ingust al carlingii, oamenii in jachete de piele, vazandu-si de treburi in liniste.
Un singur gest este indeajuns pentru a se face intelesi. Sunt numai luminile unei perechi de lampi de control, verde si albastra.
Un cadran luminos. Poate stralucirea unei tigari.
Pe urma, m-am gandit la spatiul urias de sub burta avionului, la cum pantecele acesta isi cauta calea prin aerul rarefiat, fara suport, neatarnat de nimic, si am inceput sa ametesc. – H.M.
van den Brink, Pe apa Publicat deja in sapte limbi, romanul lui H.M. van den Brink a fost nominalizat pentru mai multe premii internationale, fiind unanim aclamat pentru calitatea constructiei narative si pentru emotionantul sau lirism.
Intr-o lume ce se pregateste de razboi (Amsterdam, 1939), Anton, un timid adolescent provenit din clasa de jos a societatii olandeze, traieste o prietenie speciala, aproape miraculoasa cu David, un tanar evreu pe cat de instarit, pe atat de echilibrat si sigur de el. Pasiunea pentru barci si atractia magnetica pentru apa, ca si ambitia de a se antrena pentru olimpiada, care nu va mai avea loc niciodata, ii leaga profund, intr-o amicitie speciala.
Cinci ani mai tarziu (1944), pentru Anton, reintors in locurile primei tinereti, amintirea lui David devine dureroasa; in memorie continua sa traiasca clipele de odinioara. Atunci viata era inocenta si fericirea completa.