Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica

• Premiul Magazin istoric 2000 pentru cea mai buna carte de istorie De-a lungul [precedentului deceniu] ne-au fost puse la dispozitie marturiile prin care vom putea reconstitui, cand va sosi vremea aducerii-aminte, jumatatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare in parte si pe toti impreuna. Ramasesera insa zone de umbra staruitoare.
Una dintre ele este redata acum istoriei cu o marturie de o valoare indiscutabila… prin calitatea nu doar umana, ci si intelectuala [a autorului]…
Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica … reprezinta, dupa stiinta noastra, primul document de o atare amploare asupra soldatilor si ofiterilor romani prizonieri de razboi in Uniunea Sovietica.…Pe langa talent (deoarece are si talent literar), tinuta, demnitate, curaj…
Radu Marculescu are si o memorie stapana pe timp. Gratie ei, zeci si zeci de nume pierdute in anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice.
– Monica Lovinescu (Romania literara, 11 aprilie 2001) O carte care m-a zguduit profund. – Mircea Carp (Memoria nr.
57, 2006) As putea spune ca traiesc doua vieti paralele, una diurna, de libertate, si una nocturna, de robie. Astfel, dupa coborarea cortinei peste spectacolul zilei, imi trag pe mine mantaua de prizonier sau zeghea vargata de detinut si cobor pe scara interioara a visului in micul meu infern concentrationar.
Undeva, in opera lui Mircea Eliade, am citit despre un imparat care visase ca era fluture. Desteptandu-se, n-a mai stiut ce este el cu adevarat: un om care a visat ca este fluture, sau un fluture care a visat ca e om?
Cam aceasta ar fi si dilema mea: Sunt eu un om liber care a visat ca este detinut, sau un detinut care a visat ca este om liber? – Radu Marculescu, „Capitol pilot”