Pastoratia bolnavilor. Aspecte teologice, sacramentale si spirituale

In straduinta sa de a ajunge la starea de har, bolnavul are nevoie de rugaciune. Mai intai, starea sa de slabiclune, de neputinta si de boala il pune in situatia de a apela la ajutorul oamenilor (a celor apropiati, a celor specializati in ingrijirea medicala si a celor cu care impartaseste aceleasi valori spirituale, aceeasi credinta.).
Acest apel al bolnavului la toti oamenii care il pot ajuta, intr-un fel sau altul, sa lupte cu boala, ii descopera acestuia valoarea rugaciunii. Experienta rugaciunii isi gaseste imboldul in nevoia de ajutor pe care o are bolnavul atunci cand boala il pune in fata limitelor sale umane, dar si in nevoia de a comunica si de a impartasi trairile, temerile si sperantele sale referitoare la situatia sa.
Apelul suferintei sale are nevoie de explicatii, de raspunsuri care sa-l faca sa, gaseasca o semnificatie pe care sa se sprijine in lupta cu boala, iar cautarea unui sens il poarta dincolo de conditia sa umana, in dialogul credintei – cu Dumnezeu. In acest dialog al credintei bolnavul descopera valoarea terapeutica, a rugaciunii.
Pe langa faptul ca ii ofera punctul de sprijin pe care il cauta si de care are nevoie, rugaciunea il ajuta sa gaseasca puterea necesara pentru vindecare, dar si sensul ei. Toate acestea contribuie ca rugaciunea sa devina o adevarata terapie spirituala prin care bolnavul regenereaza legatura sa cu Dumnezeu si cu aproapele, cu atat mai mult cu cat prin rugaciunea sa el se alatura rugaciunii Bisericii.
– Aurelian Bacila Este de apreciat realismul autorului care respinge ideea de a folosi resursele oferite de textele biblice, de documentele pontificale din ultimele decenii si de noile viziuni metodologice referitoare la asistenta spirituala a bolnavilor ca ingrediente pentru cristalizarea unor retete universal valabile. Cu toate ca analizarea experientei religioase a bolii si a suferintei, in lumina resurselor amintite, conduce la identificarea unor elemente comune in trairile bolnavilor, parintele Aurelian Bacila pledeaza convingator pentru o abordare prudenta, holistica si deschisa unicitatii persoanei bolnave, orientata spre stabilirea unei relatii terapeutice care sa imbine practica sacramentala a celebrarii Pocaintei, Euharistiei si Maslului, cu o terapie a compasiunii atenta la dimensiunea relationala a persoanei in cauza.
– Cristian Barta