Paradisul cazutilor

Paradisul cazutilor este al doilea volum dintr-un proiect epic mai vast – o trilogie, o tetralogie?, cine stie?, vom vedea… – intitulat Cronici din Cetatea lumii, din care un prim volum a aparut in 2014 tot la editura noastra.
E un prioiect romanesc cat se poate de ambitios, care urmareste destinul unei comunitati rurale din tinutul Romanului si Neamtului, din interbelic pana in zilele noastre, dar, tinand seama de formula adoptata de romancier, si anume realismul magic, mai potrivit ar fi sa spun de la inceputul lumii pana la apusul ei… Ne aflam in plina epoca a colectivizarii agriculturii.
Prin urmare, ce are magic intr-insul comunismul? E loc de miracole si in comunism chiar daca unora le vine sa-si puna capat zilelor cand realizeaza – in vis, desigur – ce vremuri o sa vina, ba unul chiar isi va trage un glonte in cap cand isi va da seama ce va sa se intample.
E o lume cazuta sub stapanirea unor forte demonice: un activist feroce trece drept Arhanghelul, un nebun sadea e Demistofeles, intruchipare parodica a diavolului insusi. Metodele de tortura ale Securitatii depasesc orice imaginatie.
Agentii noii puteri sunt personaje fabuloase, precum Colonelul, rezultat al unor spectaculoase reintrupari succesive. Avem de a face, inainte de toate, cu un mare povestitor: franturi de viata cotidiana atroce sunt relatate cu aceeasi detasare cu care sunt istorisite ispravi eroice, episoade fantastice, crampeie onirice, sau clipe strabatute de un lirism coplesitor.
Aceasta detasare suverana e semnul unei ironii care sanctioneaza inteligent, fara patos incriminator si fara porniri revansarde o lume in deriva in care oamenii incearca in fel si chip sa supravietuiasca. Vasile Popa Homiceanu pune in miscare un extraordinar joc al imaginarului in care mundanul se oglindeste in celest, epocile istorice gliseaza ca niste placi tectonice, suprapunandu-se sau substituindu-se una alteia, astrologii si invatatii timpurilor vechi coabiteaza cu vizionarii timpurilor noi, sfintii se pogoara din icoane ca sa potoleasca cearta oamenilor, arta sacra devine suport al sloganurilor comuniste, invocatiile magice sunt inlocuite de injuraturi, mireni si ierarhi sunt capabili de orice compromis numai ca sa treaca vamile unei lumi lipsite cu totul de har.
Istoria ii prinde pe toti in malaxorul ei infernal si vom vedea in ce chip ii va transforma Revolutia. – Mircea Petean