Ortodoxia si artele martiale

Ostasia nu este doar o datorie constitutionala, ci o datorie sfanta a fiecarui Roman fata de Neamul Romanesc. Pregatirea de lupta, pregatirea pentru apararea Patriei, devine o obligatie legala si morala pentru fiecare cetatean.
Romanii nu au voie sa renunte la pregatirea de lupta. Dimpotriva, trebuie gasite cai de a recupera dimensiunea ostaseasca a vietii romanesti, o dimensiune esentiala a Neamului Romanesc – o dimensiune atat de uitata, dispretuita si hulita astazi.
iar artele martiale, practicate corect, cu binecuvantarea duhovnicului, sunt o asemenea cale. Artele martiale romanesti ar fi, pentru Romanii de astazi, un ajutor fundamental in regasirea propriei fiinte, propriei identitati.
Ele ar aduce si un plus de ordine si disciplina, de redresare din declinul moral in care se zbate Romania azi. Insa trebuie sa intelegem ca nu artele martiale in sine ne scot din probleme, ci viata in Duhul Sfant, care modeleaza altfel omul!
Artele martiale, corect intelese si practicate de crestin, pot fi o unealta folositoare in lupta vietii si urcusul catre imparatia cerurilor – cea care se ia cu navala! dar pot fi si o unealta spre osandire si distrugere, atunci cand sunt gresit sau rau intelese si practicate.
Artele martiale ar trebui sa fie cernute printr-o sita dubla: tehnica si duhovniceasca. Alaturi de artele martiale ca tehnica de lupta individuala, fiecare Roman ar trebui sa invete tactica si strategia militara, precum si alte asemenea discipline, cel putin la nivelul de baza.