Omul din Castranova

Omul din Castranova (Protoscenariu) Eugen Negrici (n. 1941, Ramnicu Valcea) este critic, istoric literar, stilistician si profesor de literatura romana contemporana la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti.
A publicat urmatoarele volume: Antim. Logos si personalitate (1971), Naratiunea in cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin (ed.
I, 1972; ed. a II-a, 1998; ed.
a III-a, 2016), Expresivitatea involuntara (1977), Figura spiritului creator (ed. I, 1978; ed.
a II-a, 2013; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Imanenta literaturii (ed. I, 1981; ed.
a II-a, 2009), Introducere in poezia contemporana (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), Sistematica poeziei (1988), Poezia medievala in limba romana (ed. I, 1996; ed.
a II-a, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul Soros), Literature and Propaganda in Communist Romania (1999), Literatura romana sub comunism. Proza (2002), Literatura romana sub comunism.
Poezia (2003), Iluziile literaturii romane (2008; Cartea Anului 2008, desemnata de Romania literara si Fundatia Anonimul; Premiul Manuscriptum; Premiul pentru critica/istorie literara al revistei Observator cultural; Premiul de excelenta al revistei Convorbiri literare), Literatura romana sub comunism. 1948-1964 (2010), Simulacrele normalitatii (2011) si Emanciparea privirii.
Despre binefacerile infidelitatii (2014; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Romania). Cititorii – indraznesc sa spun cititorii mei – deprinsi, cum au fost, sa astepte „contributii”, eventual noi „contributii teoretice”, vor fi poate surprinsi de subiectul si stilul acestei cartulii.
Ea face parte din categoria – rareori, din pacate, ilustrata – a datoriilor morale carora s-ar cuveni sa le dam, cu orice pret, curs, apeland fie si la putinele rezerve de energie ce ne-au ramas. De ceva vreme ma urmareste gandul ca scriitorii nostri, ca noi de fapt, nu ne-am facut datoria fata de istoria prea putin luminoasa a acestui popor si ca vaste capitole ale acesteia au ramas neconsemnate sau au fost tratate superficial, stangaci (precum in vremea romantismului) ori in spirit gretos-partinic ca mai tarziu, dupa un secol.
(…) Un scenariu, sau, mai bine zis, un pre-scenariu, in care comentariul si divagatia sunt absente, te fereste de derapaje sentimental-eroice si de paguboasa stilistica a efectelor (cu exceptia, poate, a efectului de ansamblu). – Eugen Negrici