Acest volum de poeme de dragoste este o razvratire fata de orice tentativa de a ingradi emotia care trebuie sa curga libera si neintrerupta, o forma de sfidare a normelor conventionale prin absenta aproape completa a punctuatiei. Pasiunea, dorul si efemeritatea iubirii se impletesc intr-un flux continuu de cuvinte, astfel ca fiecare vers devine un gand nerostit pana la capat, o soapta care refuza sa-si infrunte finalitatea, plutind intr-un neant al emotiilor.
Iubirea devine un joc prin care temporalitatea poate fi sfidata („de ce-mi spui ca nu ai timp?/ te-am vazut cum intorceai/ ceasurile catre rai”), un dans intre viata si moarte in care contururile se contopesc intr-un suvoi de trairi care te inalta, te zdrobesc si te elibereaza deopotriva („cand mai vii/ sa-ti lasi in zbor/ toate ranile deschise”). Astfel, nu vii tu sa-mi faci in gluma o lume putin mai buna nu este doar o carte de poezii, ci un manifest al iubirii neingradite, iubire transpusa pe hartie asa cum se traieste: intens, imprevizibil, fara limite.