Nimeni nu e imun la diplomatie. Gandurile unui ambasador

Cu modestie si deplin constient de limitele experientei mele, imi permit sa spun, cu sinceritate, despre paginile acestui volum ca au o intentie benigna: doresc sa incorporeze un argument linistitor, asigurator, pentru toti compatriotii si chiar pentru partenerii nostri externi. Argumentul, care sper sa transpara, tot mai inchegat din randurile ce urmeaza, este simplu: diplomatii isi fac datoria si nu isi interzic ganduri, sentimente si o proprie intelegere a ceea ce inseamna misiunea lor in serviciul intereselor tarii.
Poate aveti impresia, pe care nu imi permit sa o contrazic, ca diplomatii romani sunt relativ putin vizibili in spatiul public. Cu exceptia semnalelor mediatice si instantaneelor de pe platformele de socializare, publica putine articole sau carti, apar rar in interviuri si emisiuni de dezbateri pe teme de politica externa.
Pare ca, frecvent, lasa spatiul mediatic la dispozitia jurnalistilor, comentatorilor si acelor „armchair strategists” (strategi de fotoliu) cu apetit abundent pentru iluminarea publicului. Ceea ce este, desigur, o optiune.
Dar acest volum (alaturi de cele anterioare, O Privire Spre Asia si Anotimpuri in Asia) doreste sa arate ca exista o aplecare normala si inevitabila, a diplomatului pentru o reflectie necesara asupra propriului destin profesional si asupra circumstantelor care favorizeaza sau intuneca orizontul misiunii sale. Colegii mei din serviciul diplomatic roman vor fi, sper, de acord.
– Viorel Isticioaia-Budura