Daca Charles Baudelaire a cantat florile raului dintr-un secol care nu cunoscuse nici relele din cele doua razboaie mondiale, nici ororile comunismului in numele… dreptatii celui mai rau, Tudor Arghezi (1880-1967), poet roman reprezentativ din secolul al XX-lea, a facut sa infloreasca mucegaiul relelor toate din viata alor sai si l-a transformat in poezie. Pasarile negre suie in apus, Ca frunza bolnava-a carpenului sur Ce se desfrunzeste, scuturand in sus, Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca Vie sa asculte-ndemnul ne-nteles, Si cu ochii-n facla plopilor cereasca Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses. Des oiseaux noirs en vol vers le couchant Ressemblent aux feuilles malades du charme bleu-gris Qui se defeuille tout seul, en secouant Ses feuilles dans le bleu infini.
Qui voudrait gmir, qui voudrait pleurer, Qu’il y vienne entendre l’indicible appel, Et, les yeux aux flammes dlestes des peupliers, Qu’il enterre son ombre dans leur ombre au ciel. Traducere in limba franceza de Paula Romanescu.