Memoriile sergentului Anichitei

Intamplarea joaca deseori, in viata noastra, un rol esential. Problema este: daca ceea ce numim noi intamplare este chiar intamplare, sau altceva, precum destin, de exemplu.
Cred ca suntem alesi/destinati sa ni se intample ceva fiind indrumati, fie si fara sa ne dumirim, pe un drum anume. Cine, daca nu intamplarea, i-a dirijat sa sape, pe acei soldati francezi, in Egipt, in timpul campaniei lui Napoleon, la 1798 – 1799, tocmai in locul unde zacea ascunsa, de milenii, piatra de la Rosetta, dandu-i ocazia lui Champollion, peste doua decenii si ceva, sa descifreze hieroglifele?
Cum altfel putem explica esuarea atator atentate, minutios pregatite, la viata lui Hitler? Important ramane, in opinia mea, un fapt: tot ceea ce noi desemnam sub termenul intamplare nu poarta deloc pecetea intamplarii, ci se constituie intr-un sistem (aparent dezordonat, haotic) articulat de cineva anume.
Este, ca sa o spun direct, ca si cum ceva/cineva necunoscut ne gandeste pe noi insine, ne ia in posesie, dirijandu-ne vietile, si, daca avem foarte devreme aceasta intuitie, le transforma in ceea ce noi numim atat de pretentios, destin.