Mastile timpului poate fi unul dintre romanele semnificative ale anului de proza 2024. E un roman care isi respecta titlul.
Fiecare capitol poate purta o masca sau poate purta un dialog despre ziua de azi: Masca trecutului , Omul care ura pe toata lumea , Datoria trebuia platita , Aparitia fantome i sau De ce dispare pe nesimtite o mare iubire , In mijlocul vulcanului sau Stie cineva cum se va sfarsi povestea? .
Ar mai trebui sa citim povestea sau e de ajuns sa citim titlul? Romancierul are grija de noi!
Are grija si pe mai departe, pentru ca ne descrie o galerie de femei fascinante, la fel cum sunt si barbatii din cuprinsul romanului. Seamana cu cei pe care i-am vazut in cutare film, cu, de pilda, Maurice Ronet, in anii sai gloriosi!
Sunt vedete. Dar Loreta, minunata eroina a cartii, de ce sufera?
De ce sufera incat ajunge sa recurga la un gest infernal? Mastile timpului e insa si un roman scris in cheie politica, car survoleaza ultimii ani ai comunismului romanesc si apoi intreaga perioada post-decembrista.
Suntem mereu pusi intr-o situatie limita, in care povestitorul smulge toate mastile. Ne arata desfasuratorul, asa cum ne prevenise prin titlu.
Intr-un timp in care autorul nu mai are grija de cititorul sau, nu-l mai ocroteste cu pagini fericite, Adrian Marcu propune un roman-model. Sa-l citim si recitim cu iubire.
– Cornel Ungureanu