Marinarul si alte fictiuni

Drama statica Marinarul , scrisa de Fernando Pessoa in 1913, care da titlul acestei antologii, este prima sa capodopera si unul dintre cele mai provocatoare texte ale marii literaturi din secolul XX. Teatrul static al lui Pessoa atinge teme fundamentale, precum misterul, realitatea oculta, visarea, marele Dincolo; scrisa exclusiv in proza, dramaturgia pessoana aspira catre un minimalism a carui intentie e sublimarea limbajului poetic, iar personajele sale apartin unei lumi in care magia semnelor si a simbolurilor face parte din cotidian.
Marinarul este singurul text dramatic publicat de Pessoa in timpul vietii, in revista Orpheu , in 1915. Pe langa acesta, volumul de fata, al saptelea din seria de autor coordonata de Dinu Flamand la Editura Humanitas Fiction, mai cuprinde alte douasprezece drame statice, alaturi de cateva scenarii de film – de putina vreme publicate si in Portugalia -, prin care Fernando Pessoa provoaca vitala noastra „nelinistire” existentiala in creatii ce oscileaza de la drama interioara la poem filozofic sau la inscenarea unor situatii enigmatice.
Suntem in fata unui teatru in teatru, intr-o succesiune de planuri diferit articulate, in care propriile personaje isi pierd semnificatia: totul se concentreaza in limbaj, si in limbaj totul este insuficient, de vreme ce viata nu poate fi reprezentata. – Filipa de Freitas, Patricio Ferrari In toate aceste texte, scenografiile extazului sunt mai degraba niste arte poetice, si nicidecum rostirea oraculara a vreunui mag modern care sa-si grupeze adeptii la altarul vreunei secte.
E vorba de o superba victorie a metaforei, ca o lumina ce curge „siroind pe obrajii lui Dumnezeu”, nu de transmiterea ezoterica a cine stie carui mister ocult rezervat doar catorva alesi. Iar daca exista vreun ales privilegiat in acest caz, de buna seama ca el este Poetul!
– Dinu Flamand Selectie, traducere din limba portugheza, prefata si note de Dinu Flamand.