Marea e frumoasa ca tine

Aceasta misterioasa poveste de dragoste desfasurata pe doua continente, de la Graz la Hanoi, ridica intrebari tulburatoare despre viata, credinta si iubire, despre ceea ce ne face cu adevarat oameni. Toata mass-media din Styria prezenta stirea.Era principalul subiect al televiziunilor, al ziarelor,al blogurilor, al youtuber-ilor, al vlogger-ilor.In scurt timp, stirea a ajuns din locala, nationalasi apoi s-a raspandit in intreaga lume.
De altfel,era irezistibila. De Craciun, intr-un pod, a fostgasita, intr-o stare perfecta, una dintre capodoperele maestruluiceasornicar Pierre Jaquet-Droz.Un automaton, o bijuterie a mecanicii, o masinariecomplexa, expresie a geniului batranuluiceasornicar elvetian.
Probabil era vechi de pestetrei sute de ani. Se pastrase, printr-o minune,intreg, impecabil si capabil sa realizeze actiunilepentru care fusese creat si programat.
Reprezentaun barbat in marime naturala, desavarsit lucrat,cu mare atentie la detalii. Capul ii era acoperit cuo caciulita din blana de samur impodobita cu unpanas din pene de strut, fixate cu un rubin cat oulde prepelita.
Parul castaniu, din fire naturale,incadra o figura palida, cu ochi frumosi, deschisilarg, cu o privire pierduta in departari. Artistulreusise sa redea pe acest chip, altfel placut, omelancolie desavarsita.
Era invesmantat intr-uncostum de catifea moale si verde ca marea, carenu se tocise si ale carui culori erau inca vii, undeux pieces, haina cambrata, cu nasturi de argintaurit, sub care se gasea camasa de bumbac ivoriu,brodata ton sur ton cu lujeri, frunze si ramuri.Mijlocul era strans intr-un sal turcesc de matase.Pantalonii, din aceeasi catifea verde precummarea, lungi, intrau in cizmele galbene, din pielefina, intoarsa. Sedea pe un scaun in fata unuicredent din lemn de nuc, o mobila atat de simpla,de o eleganta severa, contrastand cu bogatiavesmintelor.
Asezat astfel, fusese gasit scriind!Era, asa cum spuneau toti, un miracol de Craciun.Se lansau ipoteze peste ipoteze desprepovestea acestui automaton pretios, aparut intr-un mod neasteptat in orasul lor. Cum ajunseseacolo, de cat timp se aflase acolo, asteptand sa fiedescoperit?
Faptul ca inca functiona era uimitorsi atragea deja o multime de curiosi. Presa il numise,nu foarte inspirat, Fratele mai mare al celeilaltecreatii a lui Pierre Jaquet-Droz, ajunsa panala noi, Scriitorul4.
Era limpede, Scriitorul era unbaiat, ori aici, la Graz, se afla un tanar, o minunemecanica, minutios creata pentru o figura imperiala.O poveste plina de mister, care fascina intreagaplaneta si in care lumea se lasa atrasa,incercand sa desluseasca istoria, adevarata povestedin spatele ei. Decanul Universal MuseumJoaneum si urmasii maestrului ceasornicar incercausa inteleaga si ei misterul si, mai cu seama,sa se pronunte asupra autenticitatii operei de artacare era automatonul.
Urmasul promise ca vacauta in jurnalul maestrului Pierre Jaquet-Droz,in insemnarile de studio, in notele de lucru, incaietul de schite, in speranta obtinerii unei confirmari.Era bine stiut faptul ca maestrul tinea cureligiozitate un jurnal, pe care familia, din respectpentru intimitatea „santierului” de creatie alacestuia, nu l-a facut niciodata public. Poateacolo sa gaseasca o lamurire cat de mica.
Dar,desigur, expertii, analizand cu dedicare, se vorputea pronunta asupra vechimii si autenticitatii.Stilul de lucru al maestrului nu putea fi imitat,desi au existat incercari. Finisajul superb, liniilesenzuale ale automatonului, materialele de luxdin care fusese confectionat Fratele mai mare sifaptul ca, desi, intr-o stare excelenta, avea aceapatina pe care numai trecerea vremii o lasaasupra lucrurilor, chiar si asupra celor de marepret, constituiau dovezile autenticitatii.
Trebuiaudoar sa caute emblema atelierului sau, AtelierD’Art, cele doua stele, asezata, probabil, intr-unloc mai putin vizibil.