Volumul de fata este expresia omului care nu-si pierde spiritul ludic si se lasa purtat pe meandrele timpului, inaltandu-se prin dragostea de tara si iubirea lui Dumnezeu, ori cufundandu-se intr-un realism depresiv tinzand spre invectiva. Cu privirea indepartata spre „lumina din stele”, poetul este prins intr-un joc al ideilor si cuvintelor acordate pentru a exprima un tumult de sentimente.
Tonul Profund meditativ, uneori nostalgic, ce evoca repere culturale ori istorice, dobandeste pe alocuri accente candid-puerile cand vorbeste despre iubire, copilarie ori natura. Toate acestea sunt insotite de o grafica, abstracta ori naiva si dau masura unui suflet ce vibreaza la o realitate dura, a unui suflet care nu se lasa inchis intr-un trup efemer.
Razbate din fiecare pagina o simtire mereu vie, care se intoarce sa se invioreze din prospetimea naturii, din fragilitatea copilului, din bucuria indragostitului de frumos. – prof.
Popa Georgeta