Lumea lui Aurel Jiquidi

Aurel Jiquidi este un nume aproape necunoscut pe piata cartii de arta romanesti, iar creatia lui artistica, deosebit de bogata si de talentata, este greu accesibila chiar si unui public dornic si abil sa descopere sau sa recupereze valori nestiute, pierdute, uitate. Istoricul si criticul de arta Pavel Susara incearca sa „repare” aceasta nedreptate printr-un demers fara precedent, o superba monografie inchinata pictorului si graficianului Aurel Jiquidi (1896-1962), insumand un numar impresionant de ilustratii (in jur de 300), menite sa convinga, cu indrumarile de interpretare ale specialistului, ca istoria trebuie sa retina acest nume.
Fiu al unui talentat grafician, Constantin Jiquidi, de la care a mostenit tusa caricaturala, satirica, Aurel Jiquidi a urmat cursurile Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti, dupa care a studiat pictura la Paris si la Roma. Lucrarile sale sunt variate ca tehnica, de la desene abia creionate si ilustratii pentru carti ori reviste la acuarele fine si uleiuri elaborate.
In centrul lor „se gaseste Omul, in totalitatea ipostazelor si a expresiilor sale”, omul prins in realitatile vremii sale, dar si omul atemporal, cu ceea ce il defineste ca esenta de-a lungul vremurilor. Privit insa de aproape si eliberat de prejudecatile unei receptari trunchiate, dar cu atat mai sigure de sine, Aurel Jiquidi isi dezvaluie adevaratul sau chip de creator cu disponibilitati multiple si de cercetator meticulos al celor mai complicate si mai imprevizibile stari (si manifestari) ale naturii umane.
Dincolo de genurile artistice ilustrate si de stilistica sa ocazionala, care de multe ori au indus in eroare si au creat iluzia unui acces facil la mesajul comic al unei arte directe si de consum imediat, artistul ofera imaginea surprinzatoare a personalitatii sale profunde, una grava si interogativa, cand bantuita de spaime, de angoase si de cosmaruri, cand strabatuta de reflectii metafizice, de stari meditative si de viziuni luminoase asupra unei umanitati care isi gaseste mereu resursele de a depasi marile si micile adversitati ale istoriei diurne si ale propriei sale conditii. – Pavel Susara