Lumea in criza si alte eseuri

Hamvas Bela a fost „Atlantida”, continentul scufundat al literaturii si spiritualitatii maghiare de dupa terminarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial si instalarea comunismului. A fondat, impreuna cu Kerenyi Karoly, un grup intelectual de elita, l-a recenzat pe Freud , a scris microsinteze despre Jaspers si despre „crizismul” interbelic, pe modelul lui Spengler , Guenon si Evola , l-a tradus pe Jakob Bohme , a compus compendii de intelepciune arhaica si s-a initiat in ezoterism, angajandu-se, in urma unei carti dedicate esteticii avangardiste, intr-o acerba disputa cu Lukacs Gyorgy, slujitor zelos al noului regim de dupa 1945, in urma careia a fost ostracizat, si-a pierdut dreptul de semnatura si pe acela de a publica, devenind…
magazioner la o termocentrala. A continuat sa scrie, inclusiv un roman abstruz, polifonic, de peste o mie de pagini, manuscrisele lui fiind recuperate abia prin anii 1980.
In tot acest rastimp, istoria literaturii maghiare a evoluat ca si cum Hamvas Bela n-ar fi existat. Azi, el este un „mit”, cultivat cu precadere de catre cunoscatori.
– Stefan Borbely Traducere din limba maghiara de Maria-Gabriela Constantin.