Sanguru om care ma-ntalegea erea taica-mare. Ii catam mereu apropierea, mai ales dupe ce postasu aducea ziaru Schinteia.
Dintr-odata deveneam un copil bland, cuminte si potolit. Prima intrebare o pregateam ca pe un ritual.
Imi puneam mana si capu pe genunchiu lui, asteptind rabdatoare sa oboseasca dibuind cu greu literile printre cioburile ochelarilor.