La firul ierbii

Indragostita de ceea ce nu va putea iubi niciodata A scrie fiind fiu sau fiica de scriitor, presupune si niste atuuri, dar si, inerente, complexe. Intre atuur as numi biblioteca adunata de inaintas, recomandarile unor lecturi necesare pentru un viitor om al scrisului, consultari gratuite pe marginea celor caligrafiate s.a.
In complexe se inscriu povara numelui parintelui, a responsabilitatii urmasului, a unui epigonism, mai ales la inceputuri, dictat de aceeasi atmosfera creatoare. Doina scrie versuri de cand a invatat sa scrie.
Rima, silabele, apoi betisoare, pana a ajuns la cuvinte pe care le aseze in stalpisori ca pe cifre si sa le ritmeze… In primele clase de gimnaziu imi aducea cate ceva scris de ea.
Cautam un epitet, o imbinare de cuvinte, o intrezarire de metafora si, cand le gaseam, o laudam numaidecat. „Cat e de frumos!
Cum de ti-a venit!” Si, incurajata astfel, se ducea in camera ei si mai scria vreo sapte poezii. Asa a crescut de la un vers la altul, de la o metafora la alta, de la o incurajare la alta.
Tin minte, era prin clasa a saptea cand i-am redactat niste randuri, ea s-a suparat si mi-a reprosat: „Mi-ai stricat poezia!” Ea o vedea altfel, asa cum o scrisese, chiar cu stangacii si improvizatii schioape. De atunci am inceput sa i le respect, afara de greselile gramaticale, prezente la varstele inceputurilor.
E un lucru bun sa mai ai in casa un scriitor: de multe ori precum procedam eu odinioara, Doina imi pune note la cele scrise: „Aici ar trebui sa revii,” „Asta ai mai spus-o in poezie” si altele. Observatiile mi le facea cu acelasi tact, cu care i le facusem eu altadata, cand invata sa tina condeiul in mana.
Pentru ca ce inseamna o odrasla de scriitor?! E o persoana crescuta intre carti, care cunoaste cartile, dar pe care o cunosc si cartile si, pe Ianga faptui ca-si scrie cartile, fiind un bun cititor, stie sa intre intr-un text inca netiparit si sa vada cartea care va fi.
Astfel i-au aparut cartile Liber in temnita , 1998; Impotriva curentului , 2000; Bucurii inlacrimate , 2004; Tristetea din felinar , 2008; 101 poeme , 2012… Orice carte noua a Doinei o iau cu emotie in mana, parca ar fi la inceputuri, asteptand sa gasesc intre file adolescenta pe care o cunosteam, iar cand dau de maturitatea versurilor ma emotioneaza fiece rand scris bine, de parca l-am scris eu.
Cu bucurie mai mare pentru un scriitor care afirma despre cartile sale i-ar fi ca niste copii si despre copii lui ca i-ar fi ca niste carti, cele mai extraordinare Carti ale sale? – Nicolae Dabija