Kairoi sau roadele timpului

Aceasta Introducere la o teologie a istoriei, adica a istoriei vazute prin prisma credintei, isi propune sa faca o incursiune teologica in fieful cat se poate de mundan al istoriei, adresandu-se atat teologului, istoricului sau filozofului, cat si cititorului care vrea un raspuns la o intrebare recurenta: „Care este sensul istoriei?” Desi pentru unii singurul sens al istoriei ar fi nonsensul, noi am plecat de la premisa anselmiana a credintei, aceea ca istoria lumii are un rost, sarcina noastra fiind aceea de a intrezari acest rost. Mai aproape de filozofia speculativa a istoriei (care si ea cauta un sens in istorie, permitandu-si sa elaboreze scenarii ipotetice si chiar sa faca previziuni), dar la polul opus fata de filozofia analitica a istoriei (de sorginte anglo-saxona, preocupata de formularea unor legi istorice similare celor din stiintele naturii), teologia istoriei cauta in aparentul haos al evenimentelor „mana invizibila a lui Dumnezeu, intrezarita de Sfantul Irineu, recursul la faptul istoric.
Intre chemarea lui Avraam si prezent, anticipand Parusia, aceste evenimente ale Istoriei Mantuirii (Heilsgeschichte) apar sub forma unor „parabole” de istorie profana. Descifrarea lor, desi propusa intuitiv de autor, nu anuleza simtul critic al cititorului, ci ii incurajeaza interpretarea proprie.
-Octavian Florescu Din cuprins: – Intalnirea teologiei cu istoria – Timpul Marilor Naratiuni (Grand Narratives): Hegel si Marx – „Razbunarea zeilor” la fin du si cle: Nietzsche, criticismul istoric, cautarea pesonajului istoric Iisus – „Profeti” contemporani si profeti fara duh: Spengler, Toynbee. Renasterea teologiei istoriei la inceputul secolului al XX-lea – „Oamenii Mari” ca facatori de istorie.
Cultul eroilor si cultul personalitatii ◊ Sfantul ca raspuns la o problema seculara – Profetii postmoderne cu privire la sfarsitul istoriei – Destinul poporului lui Israel, ieri, azi si-n eshaton