Jurnal de bancher pe drumuri

„Jurnal de bancher pe drumuri” este o carte care s-a nascut in timp, pe un blackberry, in calatoriile autorului. Desi nu se considera scriitor in adevaratul sens al cuvantului, bancherului nu-i lipsesc talentul, umorul sau pofta de a umbla prin lume.
Daca “Ioana” este cea care ii face bagajul pentru a-i arata “cat de grozav e sa calatoresti”, prietenii ii cer prin sms-uri noi pagini de jurnal, iar editorul — un material “cu diacritice”. Aceasta este, pe scurt, povestea jurnalului.
SCRII CU INTELIGENTA SI CU HAZ. „Scrii voluptuos despre o viata a ta ce are gust, miros, textura.
Ai un scris ce cam da chef de trait, de iubit, de hoinarit si de visat. Miros de aer tare, plin de viata.
Scrii tandru, scrii impacat. Mai scrie.
As mai vrea sa citesc. Am terminat de citit si zambeam…” —OANA PELLEA CARE-I FAZA CU BANCHERUL?
Daca reporterul Aristide Buhoiu avea succes pe vremuri cu emisiunea Drumuri prin memorie, bancherul nostru ar trebui sa fie citit de toti cei care n-au mai apucat-o. Care-i faza cu bancherul?
Nu va ginditi la cine stie ce incostumat la paispe ace care se da destept scriind despre intilniri cu celebritati ale bancnotei verzi si ale neoliberalismului anything goes. Omul e familist, e la locul lui, excursiile pe care le povesteste nu-s nici tripuri gen alba-ca-zapada-in-nari, nici plimbari prin paduri narative care fac parada de constiinta auctoriala: „fara sex, dar si fara cearta”.
Sigur, nu-i poti cere bancherului sa fie altermondialist cu totul, sa nu se duca la ski in Austria sau sa fuga de Monte Carlo. Dar skiul austriac e doar o intilnire frugala cu o stare de agregare metafizica a naturii, iar stincile monegasce sunt parcurse cu autobuzul de la Nisa, pentru care biletul e 1 euro (atentie, de anul asta, e 1,50!
– am fost si eu). De departe, insa, cea mai interesanta parte a cartii este cea dedicata saptaminii petrecute profesional la Universitatea Berkley, California, unde omul face un curs de, sa-i zicem, fiziognomonie (mai precis: cum sa interpretezi chipurile, cu mimica, expresivitatea lor).
N-o sa fiu spoiler, n-o s-o dau in git pe americanca purista care paraseste grupul in care naratorul isi aprinde nevinovat o tigara, n-o sa va spun cum e cu botoxul care ne dezumanizeaza si ne intinereste totodata. Jurnalul de California trebuie citit de oricine vrea sa stie din America mai mult decat a aflat din ultimul blockbuster.
(…) —ALEXANDRU MATEI, OBSERVATORUL CULTURAL