Iesi din casa cu sufletul sfasiat si amarat. Sa primeze ratiunea…
Asa deci… Unii oameni in vremuri bune cred si in vremuri rele se leapada de credinta , se invarteau in ea versetele Scripturii.
Asa credeau prietena sa, Caterina, si fiul ei: superficial, fara eforturi, la suprafata, facand socoteli si vazandu-si interesele. Fara nicio jertfa, fara temelie.
Dumnezeul meu, pazeste-ne de astfel de compromisuri lase!, se ruga. O durea in inima si totodata se mania.
Nu. Iorgos nu se va intoarce.
Stia asta… O citise in intentiile lui si in cuvintele mamei sale.
Zadarnic se straduise. Zadarnic o consolase pe fiica ei.
Fiica ei.. Triandafilia se cutremura.
Ce nenorocire traia fiica ei! Atat de grea era crucea care cazuse dintr-o data pe umerii sai delicati!
Mai intai boala copilului, apoi tradarea barbatului ei, parasirea, destramarea casniciei lor. Trebuia s-o sprijine pe fiica ei, sa-si inabuse durerea sa, ca s-o ajute pe aceea sa-si poarte suferinta.
Traducere din limba greaca de Cristian Spatarelu.