Intre lumi. Convorbiri cu Nicolae Steinhardt

Singur Nicolae Baciut, (…) indrazneste sa-i puna discretului eseist si calugar (cum altfel se cuvine sa fie un calugar daca nu discret, reusind sa inabuse in sine cele lumesti?) cea mai indiscreta intrebare care i-a fost pusa vreodata in public: „- Ati iubit? Ati fost iubit de – iata, am retineri, sfiiciune, mi se pare ca e impudic sa pun o astfel de intrebare – o femeie?” (Romania literara).
Exista oameni pe care ii cunosti doar prin intermediul cartilor, corespondentei, si prin marturia acelor persoane intime lor. Si, in mod firesc, te poti intreba in ce masura ii cunosti?
Acel personaj ce se afla in biblioteca sau in chilie, incercand sa raspunda unor intrebari folosindu-se de mijloacele specifice vremii, hartie si stilou, adica de scrisori, e identic cu omul, cu fiinta reala din viata de zi cu zi? In ce masura corespondenta poarta o bucatica din fiinta celor implicati in acel dialog?
Unul din acei oameni pentru mine este Nicolae Steinhardt (1912 – 1989). Dumnezeu, destinul, istoria, au facut ca sa aud pentru prima data de el pe bancile Seminarului Teologic din Piatra-Neamt.
A fost o intalnire neasteptata cu un erudit carturar dar, mai ales, cu un om marturisitor.