Intoarcerea

In ciuda tuturor barierelor care de-a lungul timpului s-au format intre indivizi ai aceleiasi tagme universale, aceea de om, mai presus de orice pozitie, ordin sau eticheta care ne-ar putea diferentia pe oricare dintre noi, erudit sau mediocru, proletar sau burghez, fiecare a avut si isi are itinerariul sau de parcurs. Traseul pe care insasi existenta l-a conturat pentru fiecare, si chiar de nu este inteles, pasii fiecaruia tot vor trebui sa-l strabata.
Acesta este un fapt! In aceasta calatorie individuala, din nefericire pentru trista noastra existenta, ajungem sa ignoram ceea ce conteaza mai mult.
Lumea interioara a fiecaruia care neincetat dicteaza, fie somn sau veghe, noapte sau zi, fara ca noi nici macar sa ne dam seama. Putem ajunge sa ne bucuram de ceea ce viata poate oferi la un moment dat.
De reusite de ordin material, social, chiar si moral. Orice, doar pentru a naste si alimenta satisfactia.
Fie ca raportam aceasta la placerile si dorintele noastre ori la competitiile in care cu totii suntem tarati, fie ca ne place sau nu. Sau, prea bine, la tiparele asumate intr-un mod fortat prin interactiunea noastra cu mediul extern.
Toate acestea fara o judicioasa analiza prin orientare a atentiei spre interior, pentru a palpa, trai si simti viata care rezida nu numai in afara noastra, ci cu adevarat si in ceea ce suntem. Asta este indiscutabil.
Traim vremurile unor clipe inspaimantatoare, lipsite de fundament si substanta, in care individualitatea este redusa la cenusa, si tot ceea ce ne mai ramane sunt doar structuri launtrice ce ni le-am insusit in baza experientei care dicteaza intregul parcurs al nostru existential, de o maniera oarba si lipsita de sens. De la nastere pana la moarte.
Ne raportam la ceea ce vedem, si nu la ceea ce credem. La ceea ce ni se induce, si nu la ceea ce din interiorul nostru ar trebui sa rasara, ca fundament a ceea ce ne defineste, al particularitatii fiecaruia dintre noi, consecinta a unei laborioase munci cu tine insuti.
Unicul si irepetabilul lipsesc, iar ceea ce fiecare ar trebui sa fim nu exista. Suntem si nu suntem in acelasi timp.
Aparente, nimic mai mult. Iata aici rostul acestor lucruri.
Sau, mai corect spus, motivul acestora. Fiecare moment al vietii are savoarea sa.
Intelepciunea sa. Lectia sa.
Fiecare etapa, fiecare context in care te afli reprezinta o oglinda, care reflecta lumea interioara ce te defineste, aici si acum. Iata prilejul descoperirii a ceea ce esti: momentul in care te manifesti cu tot ceea ce el aduce.
Din interior spre exterior. Aici e clipa marilor alegeri.
A trai pentru aparente sau a descoperi realul din tine insuti. Ceea ce defineste clipa.
Ceea ce acum prin tine se manifesta. Pentru cel ce scrie aceste randuri, momentele incursiunii prin viata s-au conturat pana la un punct sub forma acestui material ce nicidecum nu-si propune sa epateze sub o forma sau alta.
Reprezinta, inainte de toate, o dovada pentru subsemnatul ca, indiferent de segmentul vietii in care te gasesti, daca reusesti sa-ti clarifici motivul vietii tale, poti transcende clipa si te poti incadra pe o octava superioara vietii, in conformitate cu eforturile pe care le depui inspre propria ta autorealizare. Nimic nu este gratis.
Totul costa. Schimbarea are pretul ei.
Dar oare ce poate fi mai plin de sens si intelegere decat constientizarea propriei schimbari? Asa cum simte si crede fiecare.
Prin ceea ce s-a scris, mi-am demonstrat mie insumi ca se poate. Fiecare isi poate intoarce privirea spre el insusi, cautand neobosit punctul sau de origine.
Aceasta este intoarcerea! Spre ceea ce cu adevarat suntem.
Primeste toata recunostinta mea pentru timpul acordat citirii acestor randuri si fie ca pasii tai sa te ghideze spre ceea ce cu adevarat te defineste. – Autorul