Insemnari zilnice Vol.4: 1 ianuarie

– Va cer scuze, domnule ministru, dar tot ceea ce spuneti despre politica este atat de paradoxal, atat de derutant incat as cuteza sa va pun o intrebare directa: de ce faceti politica? – Dar observ ca d-ta, care esti scriitor, te interesezi mai mult ca mine de politica.
– Nu de politica propriu-zis. Mai mult de semnificatiile ei psihologice.
Si e drept, m-ar interesa sa stiu – daca n-ar fi o prea grava indiscretie – care sunt ratiunile ce au putut indemna pe un sceptic ca dvs sa se dedice vietii publice. – Ei, nu e prea greu de spus.
Meseria mea dintai a fost diplomatia. Timp de vreo 17 ani, am trait in strainatate, atasat si consilier la diverse legatii la Paris, Roma, Petrograd.
Dupa 17 ani mi s-a urat si am venit in tara. Ce vrei sa faca un roman, major, cu oarecare dare de mana, cu facultatile de inteligenta valide?
Politica desigur. As putea spune ca intr-un fel cariera mea politica a plecat de la o butada, si inca de la o butada prost inteleasa.
Citisem undeva o vorba a lui Carp, care spunea ca pentru a face politica e nevoie sa ai un venit de 30.000 lei. Eu am inteles ca daca ai un asemenea venit, esti obligat sa faci politica si cum venitul meu era mai mare, m-am supus.
Eram pe atunci un om bogat, caci eu spre deosebire de multa lume, am inceput bogat si termin sarac. Sunt un prost.
Extras din interviul acordat in iunie 1935 de omul politic Constantin Argetoianu. Gazetarul care i l-a luat, trimis de revista culturala Rampa, este nimeni altul decat Mihail Sebastian , un tanar de 27 de ani care debutase recent in proza, nu inca si in teatru.
– Rampa, 1 iulie 1935, pp. 1, 4